În urmă cu 36 de ani, pe 18 iulie 1976, o fetiţă de 14 ani făcea senzaţie la Jocurile Olimpice de vară de la Montreal. Era pentru prima oară în istoria gimnasticii olimpice când un sportiv primea nota 10.0 pentru evoluţia sa. Serioasă, concentrată, cu o prezenţă de spirit fantastică, dar în acelaşi timp zveltă şi cu mişcări armonioase, Nadia Comăneci reuşea să creeze un adevărat curent care avea să plaseze ţara noastră pe harta elitelor mondiale ale gimnasticii din toate timpurile. Urmărind transmisiunea postului de televiziune american ESPN de la acea vreme şi a legendarului exerciţiu de la paralele al Nadiei, realizez că istoria a fost practic scrisă în doar câteva secunde, mai exact 10. Atât i-a trebuit României să treacă de la statutul de ţărişoară comunistă din Estul Europei (de altfel numită greşit Rumania pe postul de televiziune american) la fenomen mondial. Ce a urmat mai departe, a fost istorie.
Au urmat alte nume grele ale sportului românesc, care prin munca şi devotamentul lor au purtat cu mândrie şi onoare numele ţării noastre în lume. Ivan Patzaichin, Elisabeta Lipă, Iolanda Balaş-Soter, Ecaterina Szabo, Daniela Silivaş, Lavinia Miloşovici, Simona Amânar, sunt doar câteva nume dintre cei 1.939 sportivi prezenţi la cele 17 ediţii ale Jocurilor Olimpice de vară, care au cucerit în total 265 de medalii (74 de aur, 83 de argint şi 108 de bronz). Cu acest palmares, România se poate lăuda că se află pe locul doi la nivel mondial (după Ungaria) ca număr de medalii câştigate de o ţară care nu a fost gazdă a Jocurilor Olimpice.
Prima jumătate a secolului XX
Prima participare a României la Jocurile Olimpice a fost în 1900 la Paris, în cadrul celei de-a doua ediţii a JO de vară. Atunci, ţara noastră a fost reprezentată de un singur sportiv, George Plagino - membru al Comitetului Internaţional Olimpic, care a participat la tir, în cadrul probei de talere.
La Paris 1924 au participat 44 de ţări şi peste 3.000 de sportivi, printre care şi pentru prima oară o delegaţie oficială din partea României. Ţara noastră a obţinut prima medalie olimpică prin echipa de rugby care s-a clasat pe locul trei.
Au urmat după aceea JO de la Amsterdam din 1928, România fiind reprezentată doar de atleţi şi scrimeri. La Berlin 1936, prima olimpiadă televizată, ţara noastră a obţinut o medalie de argint şi s-a clasat pe locul 25 din 49, în clasamentul pe medalii.
Helsinki 1952, primul campion olimpic
Jocurile Olimpice din 1952 de la Helsinki au însemnat pentru România prima medalie olimpică de aur. La Helsinki campionii au fost: Iosif Sîrbu, aur la tir, care câştigat pe muchie de cuţit în faţa sovieticului Boris Andreev, şi boxerii Vasile Tiţă (argint) şi Gheorghe Fiat şi Gheorghe Lichiardopol (bronz).
Melbourne 1956, România intră pentru prima oară în Top 10
Pentru prima oară în peste jumătate de secol, JO părăsesc Europa şi America, şi sunt găzduite de un alt continent, Australia. Este pentru prima oară în istorie când ţara noastră avea să se claseze printre primele zece ţări la JO, ca număr de medalii. Canoiştii au aurit imaginea României şi au adus în ţară cinci medalii. Pe lângă competiţia de kaiac-canoe care practic a fost dominată de români pe tot parcursul JO, boxul şi gimnastica au completat tabloul olimpic. Cu 13 medalii olimpice (5 de aur, 3 de argint şi 5 de bronz), România se clasa pe locul 9 în top 10 ţări medaliate cu aur la Melbourne, devansând ţări cu tradiţie olimpică precum Franţa, Finlanda şi Belgia.
Roma 1960, „la grande bionda" aduce primul aur al atletismului românesc
În 1960 Roma şi-a luat revanşa, după ce pierduse oportunitatea organizării JO în anul 1908, din cauza eruperii vulcanului Vezuviu, şansa fiind fructificată atunci de Londra.. Odată cu Roma a venit rândul atletismului românesc să între în marea familie olimpică, prin intermediul Iolandei Balaş care după ce a rămas singura la 1,73 m, a uluit audienţa sărind rând pe rând la 1,77 m, 1,81 m şi 1,85 m. „La grande bionda", aşa cum o numeau italienii, avea să fie prima campioană olimpică a României la atletism. Tot ediţia din 1960 aduce o nouă confirmare a valorii atelistmului românesc: Lia Manoliu. Ea reuşea să obţină medalia de bronz la proba de disc.
Tokyo 1964, Mihaela Peneş doboară recordul mondial la aruncarea suliţei
JO deveneau din ce în ce mai internaţionale, iar de data aceasta venise rândul Asiei să găzduiască în premieră, la Tokyo, a XV-a ediţie a Jocurilor Olimpice Moderne. Atletismul îşi continua drumul aurit început la Roma şi reuşea deosebita performanţă de a avea două campioane olimpice: Iolanda Balaş la săritura în înălţime şi Mihaela Peneş la aruncarea suliţei. La numai 17 ani, Peneş reuşea ca prin aruncarea sa de 60,54 m, nu numai să câştige aurul olimpic, ci să şi doboare recordul mondial la această probă, cu aproape un metro.
Au urmat alte nume grele ale sportului românesc, care prin munca şi devotamentul lor au purtat cu mândrie şi onoare numele ţării noastre în lume. Ivan Patzaichin, Elisabeta Lipă, Iolanda Balaş-Soter, Ecaterina Szabo, Daniela Silivaş, Lavinia Miloşovici, Simona Amânar, sunt doar câteva nume dintre cei 1.939 sportivi prezenţi la cele 17 ediţii ale Jocurilor Olimpice de vară, care au cucerit în total 265 de medalii (74 de aur, 83 de argint şi 108 de bronz). Cu acest palmares, România se poate lăuda că se află pe locul doi la nivel mondial (după Ungaria) ca număr de medalii câştigate de o ţară care nu a fost gazdă a Jocurilor Olimpice.
Prima jumătate a secolului XX
Prima participare a României la Jocurile Olimpice a fost în 1900 la Paris, în cadrul celei de-a doua ediţii a JO de vară. Atunci, ţara noastră a fost reprezentată de un singur sportiv, George Plagino - membru al Comitetului Internaţional Olimpic, care a participat la tir, în cadrul probei de talere.
La Paris 1924 au participat 44 de ţări şi peste 3.000 de sportivi, printre care şi pentru prima oară o delegaţie oficială din partea României. Ţara noastră a obţinut prima medalie olimpică prin echipa de rugby care s-a clasat pe locul trei.
Au urmat după aceea JO de la Amsterdam din 1928, România fiind reprezentată doar de atleţi şi scrimeri. La Berlin 1936, prima olimpiadă televizată, ţara noastră a obţinut o medalie de argint şi s-a clasat pe locul 25 din 49, în clasamentul pe medalii.
Helsinki 1952, primul campion olimpic
Jocurile Olimpice din 1952 de la Helsinki au însemnat pentru România prima medalie olimpică de aur. La Helsinki campionii au fost: Iosif Sîrbu, aur la tir, care câştigat pe muchie de cuţit în faţa sovieticului Boris Andreev, şi boxerii Vasile Tiţă (argint) şi Gheorghe Fiat şi Gheorghe Lichiardopol (bronz).
Melbourne 1956, România intră pentru prima oară în Top 10
Pentru prima oară în peste jumătate de secol, JO părăsesc Europa şi America, şi sunt găzduite de un alt continent, Australia. Este pentru prima oară în istorie când ţara noastră avea să se claseze printre primele zece ţări la JO, ca număr de medalii. Canoiştii au aurit imaginea României şi au adus în ţară cinci medalii. Pe lângă competiţia de kaiac-canoe care practic a fost dominată de români pe tot parcursul JO, boxul şi gimnastica au completat tabloul olimpic. Cu 13 medalii olimpice (5 de aur, 3 de argint şi 5 de bronz), România se clasa pe locul 9 în top 10 ţări medaliate cu aur la Melbourne, devansând ţări cu tradiţie olimpică precum Franţa, Finlanda şi Belgia.
Roma 1960, „la grande bionda" aduce primul aur al atletismului românesc
În 1960 Roma şi-a luat revanşa, după ce pierduse oportunitatea organizării JO în anul 1908, din cauza eruperii vulcanului Vezuviu, şansa fiind fructificată atunci de Londra.. Odată cu Roma a venit rândul atletismului românesc să între în marea familie olimpică, prin intermediul Iolandei Balaş care după ce a rămas singura la 1,73 m, a uluit audienţa sărind rând pe rând la 1,77 m, 1,81 m şi 1,85 m. „La grande bionda", aşa cum o numeau italienii, avea să fie prima campioană olimpică a României la atletism. Tot ediţia din 1960 aduce o nouă confirmare a valorii atelistmului românesc: Lia Manoliu. Ea reuşea să obţină medalia de bronz la proba de disc.
Tokyo 1964, Mihaela Peneş doboară recordul mondial la aruncarea suliţei
JO deveneau din ce în ce mai internaţionale, iar de data aceasta venise rândul Asiei să găzduiască în premieră, la Tokyo, a XV-a ediţie a Jocurilor Olimpice Moderne. Atletismul îşi continua drumul aurit început la Roma şi reuşea deosebita performanţă de a avea două campioane olimpice: Iolanda Balaş la săritura în înălţime şi Mihaela Peneş la aruncarea suliţei. La numai 17 ani, Peneş reuşea ca prin aruncarea sa de 60,54 m, nu numai să câştige aurul olimpic, ci să şi doboare recordul mondial la această probă, cu aproape un metro.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu